L'archivio del portale di informazione e commercio INTORNO TIRANO (www.intornotirano.it)

Etichette

martedì 31 dicembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 12^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 12^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
Dodicesima parte
 

Eh! I noss bèi témp! S’duéva ‘ncuragià ‘l rispàrmi fin de bòcia, predicàva giù dèl pèrgul (pulpito)chèl noss amìs dèl barbòz, risparmià cusèpo se gh’éra nigùt, àa int par al cès ta dupràvat la càrta de giurnàl u la föia de pedòca! ‘N estàa sa giràva sémpri a pée biùcc u cùi sciavàti di pùnti taiàdi e li söli de cuertùn de càmius (pneumatico), d’anvèran cun trùcui(zoccoli) cun söli de lègn u chìi scarpùn piée de bròchi e zapìn (chidi da scarpa) pencc de duè strüzài rée (strascicarli); sa ‘nfilàva sü còlsi cùi scalfìn e scalfaròcc raputàa (solette e calzerotti rattoppati) de fa grup e balòcc; sa vestìva sü pagn facc con cuèrti, i bràghi de suldàa, tengiüdi (tinte) e vultàdi dùi vòlti, li gh’éra su pèzi de ciapàt tüt al cül cun la curégia fàcia de spach u bratèli de càmera d’ària de biciclèta; sùta ‘l magliùn de làna pizighénta (pungente), àla camìsa ga mancàva i màneghi e quài vòlti la gh’éra sü dùma ‘l culèt; la giàca, chìi che i ga l’éra, i la tignìva par andà ài fünerài u sü ‘n cumün a pagà i tàsi; a disnà s’vedéva dùma pulénta, patàti u rustìi de fasöi (schiacciata di fagioli), e àla sìra, sa fàva minèstra cun la bùia (acqua di bollitura) salvàda a mesdì par scarsìgia (scarsità) dèla sal. Ma bisugnàva “ubbidire, credere e combattere”; alùra i regiùri ga dàva a sti ràis chèl salvadanée cun int ‘na fesüra desùra e ‘n böcc de ‘na part par anvuiài a stu rispàrmi, chìi rar tulìn (monetine) che ta capitàva sùta li ùngi, finìva deìnt cun li làgrimi ài öcc, par turnà defò cu ‘na grignadìna ‘l dì dòpu giütàa cun la làma dèl rampelìn.
Eh!, i noss bèi témp” de “Eja, Eja, Alalà!”, “vìva quèst, vìva chèl’òtru, vìva mì, vìva tì, vìva lüü, vìva tücc, vìva la miséria che l’éra tànta!”, sa usàva de vèch li canèli blö (le vene giugolari blu) de s’ciupà e po giù a ‘nventàn e cumbinàn di òtri par sbarcà ‘l lünàri àa lüü schisc (piatto) cùma ‘n chisciöl.
Continua...

Nessun commento:

Posta un commento