L'archivio del portale di informazione e commercio INTORNO TIRANO (www.intornotirano.it)

Etichette

Visualizzazione post con etichetta Riscoperta Dialetto Tiranese. Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta Riscoperta Dialetto Tiranese. Mostra tutti i post

mercoledì 8 gennaio 2014

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 13^ E ULTIMA PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 13^ E ULTIMA PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
Tredicesima parte parte

I bòci iè sémpri stacc bòci e tra ‘na leziùn e l’òtra sü l’autarchìa e ‘na giütadìna ‘n ca, i sa rabatàva par giügà ‘n pit, an giügà tüt anventàa e facc sü cun ròba nustràna di grancc anventùr di noss témp, àa lur cun sü tücc li bràghi cürti cùi pèzi. Gh’éra la rüsca (corteccia) par fa sü i scìi, strasc par i fùtbai (palloni) de ciapà a pesciàdi, i cüscinèt sùta ‘n às par al munupàtin, la bìci a scat fis dèl pa par andà a pedalìn (con un pedale solo), a gavèl tüt sgalèrsc (storto di traverso) cun la gàmba süta ‘l telée u a menacül süla sèla trop òlta, la sfiùnda de ciapà pàsar, al slizèt facc a bob u ‘l carèt de casèta de ‘nviàs giù di Barfìi cu ‘na velucità de mat, li cìchi rùsi, li azàli, li verüs’ci, li védri de gazùsa, li cristàli cul sbròdul de giügà (tipi di bilie) ‘n di tröcc di risc (buchi nel selciato) e di curt, a sfidà i campiùn dèl pòlach d’or di òtri cuntràdi, fil de fèr par fa sü ‘l ferèt (gioco del ferretto), al scersciùn de biciclèta u chèl de ghìsa dèla pìgna de ca cun la sùa bràva manèta de calcàl (spingerlo), il mànach de scùa par la lìpa, la scàtula de laméra cun int al böcc de fa sultà cun al carbùro, la ciàv piéna de capèli de zufraghìn de fa s’ciupà cun an ciòo, la scerebutàna de bufà fo sörgu sgrafignàa ‘n tèl scrign de ca, càni de bambù par fa sü lànsci, frèci de bachèti de umbrèla de tirà cul’arch de scialèsc (salice) ‘n ti béghi (baruffe) cun li òtri bàndi de buciàsci; cùra ‘l piuvéva gh’éra i figürìni de ‘ngiüinà, i tulòcc (tappi a corona appiattiti) de picà int par al mür sùta la tècia, i ricalcamanìn (decalcamanie), l’òca, la tùmbula, ‘l minghìn-mingòn cùi nisciöli u i fasöi (indovinello) e se li risùrsi de fa sü li mancàva, i giügàva a quarantün u piacaröla (nascondino), àla piàta, a am-salàm, a scavalchèta, a ciaùn, a cafè u i truàva témp par sgrafignà capelìn de biciclèta, sgunfià cuertùn de càmius, spacà bicerìn (isolatori di corrente) cun la sfiùnda süi pilùn dèla lüs u giügà al dutùr cun li raisìni tiràdi ‘n crapéna par iscì rüàch a palpàli sü ‘n pit.
“Eh i noss bèi témp”, ‘ncuminciàa cun la papìna tastàda dèl’àva sénsa déncc; iè ‘ndàcc, finìi par sémpri e i tùrna pü, ma iè regòrcc luntàn che s’pü mìga scancelà, i rapresénta ‘n épuca sciùra (ricca) de ròba ümàna dèla gént cun nigùt, iéra témp che ‘nsegnàva ‘l valùr de chèl poch che s’gh’éra, a cuntàt ün cul’òtru ‘n amisìzia, unestà e s’cetèza.
An cunclüsiùn, stu stòria de robi pasàdi, la völ mìga rimpiàncc la mìa pèrsa giuentü; ‘l fil de sti regòrcc m’à purtàa amò ‘na òlta ‘n chél mund che bée u mal l’éra iscì, al mund di noss témp che doputüt ié stacc àa tant e tant bèi de vulè casciài giù ‘n tèl mè valisìn de tö sü par emigrà e tegnìm cumpagnìa ‘n di dì de magùn. Su diventàa ‘n furèst de pasapòrt, u duüü ‘mparà òtri léngui par guadagnà chèl pan pos (raffermo) di sèt crùsti, ma sòo iscì frèsch de amò parlà ‘l noss dialèt e tastà la saüü dèli nòsi ròbi de ca, de chèla ca luntàna fàcia sü de sas cun tècc de piödi, ma sémpri iscì visìna al cör dèl’emigrànt che regòrda ànca tancc amìs cun i söö num scupelàa a föch nèla sùa mént.
Fine.
Un caro ringraziamento all’Amico Cici Bonazzi per avermi ricordato e insegnato il
significato di molte parole dialettali tiranesi quasi scomparse o desuete, anche nella mia attuale parlata dialettale.
Ezio Maifrè

martedì 31 dicembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 12^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 12^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
Dodicesima parte
 

Eh! I noss bèi témp! S’duéva ‘ncuragià ‘l rispàrmi fin de bòcia, predicàva giù dèl pèrgul (pulpito)chèl noss amìs dèl barbòz, risparmià cusèpo se gh’éra nigùt, àa int par al cès ta dupràvat la càrta de giurnàl u la föia de pedòca! ‘N estàa sa giràva sémpri a pée biùcc u cùi sciavàti di pùnti taiàdi e li söli de cuertùn de càmius (pneumatico), d’anvèran cun trùcui(zoccoli) cun söli de lègn u chìi scarpùn piée de bròchi e zapìn (chidi da scarpa) pencc de duè strüzài rée (strascicarli); sa ‘nfilàva sü còlsi cùi scalfìn e scalfaròcc raputàa (solette e calzerotti rattoppati) de fa grup e balòcc; sa vestìva sü pagn facc con cuèrti, i bràghi de suldàa, tengiüdi (tinte) e vultàdi dùi vòlti, li gh’éra su pèzi de ciapàt tüt al cül cun la curégia fàcia de spach u bratèli de càmera d’ària de biciclèta; sùta ‘l magliùn de làna pizighénta (pungente), àla camìsa ga mancàva i màneghi e quài vòlti la gh’éra sü dùma ‘l culèt; la giàca, chìi che i ga l’éra, i la tignìva par andà ài fünerài u sü ‘n cumün a pagà i tàsi; a disnà s’vedéva dùma pulénta, patàti u rustìi de fasöi (schiacciata di fagioli), e àla sìra, sa fàva minèstra cun la bùia (acqua di bollitura) salvàda a mesdì par scarsìgia (scarsità) dèla sal. Ma bisugnàva “ubbidire, credere e combattere”; alùra i regiùri ga dàva a sti ràis chèl salvadanée cun int ‘na fesüra desùra e ‘n böcc de ‘na part par anvuiài a stu rispàrmi, chìi rar tulìn (monetine) che ta capitàva sùta li ùngi, finìva deìnt cun li làgrimi ài öcc, par turnà defò cu ‘na grignadìna ‘l dì dòpu giütàa cun la làma dèl rampelìn.
Eh!, i noss bèi témp” de “Eja, Eja, Alalà!”, “vìva quèst, vìva chèl’òtru, vìva mì, vìva tì, vìva lüü, vìva tücc, vìva la miséria che l’éra tànta!”, sa usàva de vèch li canèli blö (le vene giugolari blu) de s’ciupà e po giù a ‘nventàn e cumbinàn di òtri par sbarcà ‘l lünàri àa lüü schisc (piatto) cùma ‘n chisciöl.
Continua...

mercoledì 25 dicembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 11^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 11^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
Undicesima parte
 

L’àrte dèl rangiàt ta l’amparàvat mìga a scöla, ilò i predicàva ài ràis che pudéva ‘ndà, dùma ròbi nun bùni de mèt sùta i déncc, s’ga vuléva pràtega e alenamént par smaliziàs an tèl mestée; iscì par giütà li regiùri (mamme) ‘n cüsìna, ròsci (gruppi) de bòci sa rampegàva sü par i àlbari, i pèsc, li bedùli (pioppi, abeti, betulle) e àa süi àrbui (castagni) par pelà niàdi (vuotare nidi)öv de pàsar, de mèrlu, de dùrt (tordi), àa chìi pìscen de parasciöla (cingallegra) sài sciusciàva fo sül post e urscelìn cun dùma i spungiùn (prime piume), i finìva tücc an padèla cun i òtri ciapàa cun l’archèt u la sfiùnda, dùma ‘n bucùn ma sémpri mèi de nigùt, ta ‘nviàvat giù tüt par al canarüz, bèch e usegàtui (ossicini). An chìi “bèi témp” tüt al gh’éra “vita breve”, sparìva i lümàgi e lümagòt di mür, di rùngi li ràni, i scazùn (pesciolino di fondale), i gàmbar, li lüdri (lontre), li sanguèti(sanguisughe) de vénd par al salàs fo dèl spizée (farmacista) e fùrsi àa quài de chìi scursùn (biscia nera) sciüsciasànch dèl’Àda se ta séret mìga trop lèch de fài scià (schizzinoso da cucinarli). La divìna pruvidénsa la ta vardàva rée cun öcc benìgn, la ta dàva sémpri ‘n pòo de tüt a segùnda dèla stagiùn, gabüs e bedàni (cavoli e verze) fo di òpui, a bòghi (borse ottenute con la maglia) piéni sa pelàva piànti de üga, de ramignàghi (albicocche), de brügn, pumée, pirée, sciareséri (ciliegi), sa ramàva (raccoglieva) castègni par i braschée e cazulòcc par al ciùn (castagne vuote per il maiale), mùri, murùn, màni, gaüdi, ghislùn, fràu (more, more da gelso, mirtilli rossi e neri, fragole); gh’éra mìga cunfìn, purtùn cun cadenàsc (catenacci) u mür de cìnta che pudés fermàt, la sgaiùsa(fame) ta fàva fa miràcui, to u mìga to l’éra tüt bun de sgrafignà cun tànta unestà de fam. Sti bòci, maèstri de tücc i mestée, cun la büsèca sùgula (sazia) e i déncc lungh par la früta ghèrba(acerba), i po rügàva int par al rü(discarica) dèla feruvìa par cercà scarcc e rutàm de ram de purtàch al rutamàt, i ramàva sü strasc, os de pestà par al pastèl (becchime) di galìni fo dèl Zaz(noto fabbro vicino alla chiesa del Sacro cuore) , butìgli vöidi, càrti, baràtui Ciriu de töch giù(levargli) la tichèta de vénd e pudè biscì (almeno) ciapà i ghèi (soldi) dèl cìnema u par crumpà li frìguli di canunzìn dèl ufelée (pasticcere), ‘n gelatìn an parigìna (cialda), ‘n tuchèl de zücher càndid, quài mentìn de sciüscià (succhiare) u la ciculàta autàrtica fàcia chisà cun cusèpo.

giovedì 19 dicembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 10^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 10^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
Decima parte
 
 
I “noss bèi témp”, par tancc chìi dèla sbarlòca (fame) püsée grànda de prìma, iè scuminciàa dùma dòpu ‘l ‘39 cun chèla guèra de mat che la g’à vist scanàs ‘ntradenòtri pégiu di ciùn. Cùma partìi che iè i brasc che lauràva a sun de trumbèti, discùrs e sventulìu de bandéri, al so post l’è rüàa l’amàs a ciapà chèl pit che s’gh’éra, sörgu, furmentùn, bütér, cusc, lacc (mais, grano, burro, grasso, latte), làna di péguri, triquàrcc dèl por purscèl, legnàm, àsan, cavài, vàchi, càbri, bar (montoni); cun tüt misüràa al gram dèla tèsera anunària, s’fàva cùa par ciapà an büscèl cun int rasegadüsc (filoncino con segatura), ‘n pìzech de sal, ‘na présa de tabàch de nas, ‘na frìgula de strachìn, trèi gùti de òli, ‘n sarachìn (stoccafisso) par la pulénta, dùi fitinìni de murtadèla trasparénta de vedèch fo dèl’òtra part; la càren già prìma tant furèsta süi tàu de cüsìna, sa la truàva pü gnàa cun al lanternìn, dùma pulmùn, cör, rugnùn de fa fritüra u cràpi de pégura, de càbra e de mans, bùni de fa buìdi par al sòlit brö (brodo); chìi pudéva permètas la fitìna parchè iéra sciùr e amìs dèl bechée (macellaio) cun apòcc “superiori”,prìma de töla, i la fàva bat bèla fìna par slargàla e che la ciapàs tüt la padèla, giüstu par cuntentà l’öcc. Cun al crès di böcc (buchi) dèla curégia creséva l’àrte dèl ràngiat(dell’arrangiarsi) cun al ‘l nümer di maìni e ‘l dués rangiàs l’éra mìga ‘na ròba nöa, an ga l’éra ‘n dèl sanch, ‘n séra già tücc di grancc espèrcc par abitüdin, par tradiziùn fin de anòrum (da secoli), se i témp iéra cambiàa, la fam l’éra cumpàgna, sémpri apröv(vicina) a sgüzàch fo l’ingégn, a ‘nventàn dèli òtri par fa quadrà i disnà cùli scéni. Alùra i um de garècc e argàli (gambe) bùni i diventàva tücc casciadùu de piàch (di nascosto). Gh’éra i busch de netà fo mìga dùma dèl patüsc (strame) u di grö(tregge) de lègna, ma di légur, di camùsc, di gulp, di cedrùn, di güsi, di bèruli, di gàgi, di ciuìu (scoiattoli, donnole, gazze, liù), tüt chel che sa muéva al vignìva ciapàa a balinàdi; òtru che guèra, se ta casciàvat fo la cràpa ta ris’ciàvat al balìn, rìs’ciu che s’duéva ciapà, par avèch finalmént càran de fa rustì cun chèl che sparìva de nocc fo di pulée (pollaio) dèl visìn, che àa lùu por mort de fam, ‘l sa fàva mìga pregà par fa scià (cucinare) ‘n salmì ‘l to bèl mìciu “misteriosamente scomparso”; òtri um furnìi de sànta paziénsa, i fàva i pescadùu cùla filàgna (trappola), ucùr gnàa dil àa lur de sfròs, de nocc par mìga fas vedè, int par l’Àda ‘na trutèla vagabùnda fùrsi la rüàva antrapulàs par finì ‘n peséra (pesciaiola) cun scìgula (cipolla), ‘n pàier de pumatìsin rus e ‘n mazulìn de predesém (pezzemolo); i por zupighéncc (soppicanti) u chìi cu ‘na gàmba de lègn cundanàa cùla cròscia (gruccia) de duè sta ‘n ca, tücc unès’cc de mìga sfrusà, i sa cuntentàva de ciapà ‘n panteganìn cùla tràpula giù ‘n curt u quài cagnöl vagabùndu püsée zop de lur, se mìga par al rost, alménu par fa saùn (sapone).
Continua...

giovedì 12 dicembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 9^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 9^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
(nona parte parte)
 

Eh! I noss bèi témp!”, se s’murìva mìga prìma par al mal dèl miserère (male misterioso che portava alla morte), sa creséva de “fiöi dèla lüva (lupa) de Rùma” cun sü ‘l cintürùn biànch francàa cun la “M”, a balìla cul fèz e ‘l panèt blö scià al col, sùta “l’occhio vigile” dèl crapùn al’umbrìa de chìli söi scrìci sü ‘n di mür di ca: “mèi ‘n dì de leùn che cént de pégura”. Cùi cràpi pelàdi par paüra di piöcc (pidocchi) e i bràghi cörti de ‘na misüra pü grànda par fàli dürà àa l’an che vée, ‘l ta sa gelàva i sentiméncc e screpulàva fo i ginöcc (ginocchia) dèl frècc. ‘Nmèz a chèla grèpada(sporco), ‘l sa rabìva fo sulch de vuntà sü cun glicerìna e fat sultà püsée de ‘n saiòt (cavalletta)ma “niente paura, noi provvediamo a tutto”, cridàva i bucalée (strilloni), e par rinfursà sta giuentü già màta de cràpa e débula de corp par la fam, fo dòpu a ròsci (greggi) par fàla marcià ‘n curtéu cùma matòo sü e giù dèla curt: “uno, due ..... passo ...... cadenza, attenti!....Viva il ....., a noi!, rompete le file!” E po giù a tücc raziùn de òli de merlüz de fat recà sü àa la fùndula (vomitare anche l’intestino cieco). Ài puarècc, i pü tancc, la Befàna generùsa distribüìva chìi tròcui (scarponi con suole di legno) cun tuméra (tomaia) négra e söla de lègn par rimpiazà li sciavàti dèl fradèl pü grant uramài giù de calcàgn e cun la pùnta taiàda de ‘ndùa spiàva fo dèl böcc dèla còlsa, ‘l didòt di pée (alluce) cun l’ùngia négra de brùdech. Diventàa matèl (giovanotto) u mèi “avanguardista”cun i cavèi riz cùma ‘l reclàm dèla Presbìteru de sta giù piàcc gnàa cun l’ùnt (grasso) de car, guài a sgarà, òtru òli scuréva a fiüm, chèl de rìcin, spès de pudèl taià cul rampelìn i ta ‘l fàva pasà giù a müsica de manganelàdi.
  
Eh!, i bèi témp del’autarchìa di sansiùn ciamàdi dèl növ padrùn”. I noss regiùri ià de regurdàsal bée, lùr l’autarchìa i l’éra già scuprìda tancc agn prìma sénsa bisùgn de chèl’Impéru africàn dèl Négus; fin de anòrum (da tempo immemorabile) iéra mài tracc ià nigùt (gettato via niente), i ramàva sü tüt: toch de strefursìn, ciòo rügen (chiodi arrugginiti), cavìcc storcc (ganci storti), balüch (grovigli) de fil de fèr, tap (ritagli) de lègn, sbrìnsui de làna cùi pètuli (chiazze di sterco), mucc (mozziconi) de zigarèta, fulàsc (buccia) de üga, àa chèla ròba int nèl’urinàri i la svöidàva sùra ‘l mutèl dèla gràsa (letame), i ricirculàva tüt ‘ndàndu sémpri pü ‘n miséria. I pasàva ‘l so paltò de cuèrta de suldàa tengiüda (cappotto militare di coperta tinta) e vultàa ‘n pàier de vòlti, al fiöl pü grant che cùma ‘l creséva, i lu pasàva giù, raputàa (rattoppato) par stupàch sü i böcc, fin al pü pìscen diventàa urmài giuinòt; i metéva sü i bràghi pezzàdi, la giàca e i scarpùn cùi zapìn (chiodi da scarpa) dèl’avv u dèl zìu bàrba già metüü ià (seppellito) de ‘n bèl pèz par mìga ‘ndà biùcc (nudi); par fa vedè che i cuperàva, i levàva sü àa i cavalée (bachi da seta) int par la cüsìna de tirà fo séda, e li màmi scambiàva “con orgoglio”, la véra de or cun üna de fil de fèr. Parò chèl famù“posto al sole”,cunquistàa “dal popolo temprato e generoso” cun fadìghi de àsan, l’éra finalmént menàa ‘nscià chìli banàni gòbi de pelà par la tàula di sciùr; ma par i por diàu, chìi mandàa cul s’ciòp (fucile)a cùrach rée (rincorrere) ài sugn de grandìgia (grandezza) di poch, ‘l g’à dacc amò püsée miséria cundìda cun tànti cansunèti ‘n vòga de zifulà (fischiettare), parècc morcc par lüciàch (piangerci)desùra e poch u nigùt de cascià giù ‘n dèl ghisàt (paiolo di ghisa). Dèli cargiöli de medài al valùr e la duüda pàca süla gòba ‘na vignìva mìga fo gnàa a casciàli sùta ‘l torsc (torchio). Ma ‘l püsée bèl e gram par lur e nòtri giùani lévi, che uramài an creséva al’ùmbrìa di ot migliùn de baiunèti e àla us di discùrs, tüt cuàva sùta la bràsa prunt par tacà int al föch (attizzare il fuoco).


Continua...

mercoledì 4 dicembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 8^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 8^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.



Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
(ottava parte )
 
 
Cùra l’éra scià la fin dèl més, i regiùri (genitori) i cùma ‘n pit cuntratàva par pagà chèl cünt marcàa cu ‘na pìla de nümer sül librèt dèla cuertìna celèsta. Alùra ‘n stu ambiént tüt paesàn, l’éra ‘n vìa-vài de gént; int cul bursìn mèz piée e defò strèp (al verde) cun gnàa pü l’ùsma (odore) di ghèi; ‘l sciùr maìnu (signore arraffone) pugiàva ‘l so bràu biglietùn cun an fa de grandùn vardàndut desü ‘n giù, l’unèst por diàu ‘nvéci al rügàva e scazàva (frugava e razzolvava) àa giù ‘n tüti i sacòci ‘n de ‘n cìtu (silenzio) de gésa, par tirà fo chèl’ültim patüsc (l’ultima monetina) sénsa bacaiàla (brontolare), ‘l tegnùn(l’avaro) tiràva giù chèl dòpu la vìrgula cùi öcc sbarlüscént de strencerìa (luccicanti d’avarizia) e ‘l balòs l’ampufàva (birbante fregava) ‘l por buteghée, sparìndu dèla circulaziùn cuma scurentàa de ‘n trun (spaventato da un tuono). Chèla òlta piantà cùma s’diséva ‘l puf (debito), l’éra mìga ‘n abitüdin, l’éra ‘na necesità di témp; ‘n butéga de maiadùra sa crumpàva puchìn, giüstu vargùta de cascià sùta i déncc e de mandà giù a ‘ngrusà la pànsa parchè ‘l ta crudàs mìga giù li bràghi dèl schisc (dalla fame), vìnti gram de strachìn (gorgonzola) par dach saùu al pulentìn, mèz büscèl (filoncino) cùi fich par al bòcia, ‘na crùsta de parmigiàn de gratà süi pizòcher, ‘n buzetìn (boccettina) de öli de cundì ravanèi, ‘n pit de semulìn e furmài mol par l’avv sénsa déncc; gliò dèl macelàr aprö(vicino) la Pòrta Pus’ciavìna, sa tuléva la mèza testìna de vedèl cun tuchèi de càran stramüscia u bètega (carne di scarto) düra de fa buì par fa ‘l brö dèl risòt alanduménega; ucùr gnàa dil che ‘l sciùr vegnìva defò cun an scartuzìn de bistèchi pestàdi bèli fìni sùra ‘l sciüch (ceppo); sa gh’éra poch, l’ucuréva amò püsée poch e sa ‘mpufàva (imbrogliava) àa poch, mìga cùma ‘l dì de ‘ncöö che avéndu tüt, sa fa sü a röda (si imbroglia) ‘l pròsim sémpri ‘n pit cuiùn ‘n scàla ‘ndüstriàl; ròba tì che ròbi àa mì i dis, e giù migliàrd an spòrta de fàla s’ciupà (scoppiare) fo par fa spési de lüsu, a cavàgni, a gèrli, a campàcc, a priàli, (a gerla a carri) tüt an grant par fa sü dòpu àa i vìli giù ‘n Maròch u ‘n di post rinumàa ‘n di spiàgi, giüstu par viv de nabàbu circundàa de fèmni che ména ‘l scagnèl (l’anca) e i ciàpi schisciàndu giù l’öcc, cun camerée ‘nguantàa de biànch a purtàt piàcc de pitansìn (leccornie), bistèchi vòlti trìi dìi e ‘l negrèt a menà ‘l ventàl(ventaglio) par fat al frèsch sü par al müs e scurentà vìa (scacciare) li mùschi gròsi pü de tavàn (tafani).

Continua…

martedì 12 novembre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 6^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 6^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
(sesta parte )

Iscì par fam pasà ‘l magunàsc, u po dicc mugnulàndu ‘n pit ‘ntrademì (borbottando dentro di me): ancöö völi (oggi voglio) regurdàm de ròbi vèri, de vargùta (qualcosa) che s’pö palpà cùma l’öv dèla galìna, ròba de corp (di sostanza) sücedüda a chìi scià urmài grisìn süla scimà (uomini maturi), ròba di noss vècc bèi témp cùra ‘n maüch e tuch an cràpa pardepü àa pelàa cun scià ‘l barbòz a spurt (mento a mensola, riferimento a un regime passato), al ga cridàva giù astàgn de ‘n lubbièt (gridava con voce tonante) int par i nòsi urègi de: “credere, ubbidire e combattere”.Ròbi de ciòo! (cose dell’altro mondo!) Créd al g’à fùrsi cunvignìva, übidì s’duéva sedenò i ta cresmàva, (te le mollavano) ma cumbàtala par fa quadrà ‘l disnà cùla scéna e pudè lèva sü alandumàa àa se amò schisc (affamati), l’èra mìga nöa (nuova), l’éra ròba de tücc i dì.
Iéra regòrcc de cùra séri bucèta e ‘l ma vignìva amò fo ‘l lacc di ginöcc, cùra ‘l fiucàva scüfiòcc e miòcc (sberle e scapaccioni) de tücc i cantùn; a seghità (continuare) de sentì i noss vècc dit che dùma i söö agn pasàa iéra stacc chìi veramént bun; adès che ‘n sa rüàa nòtri a ciapà ‘l so post a fa ‘ndà inànz la baràca, i noss fiöi i sa sént sü la stèsa menàda: “eh! I noss témp! Quìi sì che iéra témp!”. La stòria la sa ripét ma l’anségna mài nigùt, ugnidün fa chèl che ga par e piàs e tücc i ‘l völ picàch int al nas cùma San Tumàs. Se i giùen völ savè la verità sü sti “famùs” bun vècc témp e i vetüst ga vöia de regurdài, l’è abòt dach a tràa (ascoltare) a chèl che va cüntaròo sü adès, ‘na stòria par tancc scuminciàda giüstu ‘n pit dòpu dèl témp de chèl’àva sénsa déncc a tastà la papìna sül cügiàa de lègn diséndut (dicendoti): “Am! Pàpa bùna! Sü che ta divéntat grant!”.

 Continua...

mercoledì 30 ottobre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 5^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.

Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

Credere, ubbidire e combattere”
I bèi témp.
( Quinta parte )
 

Ün de sti dì pasàa, al m’à ciapàa ün de chìi brüt culp de matunéra (torpore mentale) cun ‘n pit de càgna (voglia di far niente) de fam piantà gliò tüt par cur a scazà fo (rovistare) de sùta la vègia brànda ‘l mè amìs valisìn de cürà ‘l magùn, chèl valisìn de cartùn cun int tücc i mée làu (cose) de emigrànt. Vòtri ‘l sìi po mìga ma l’èra chèl che èri casciàa sü ‘n di spàli, ligàa cun an strefursìn(cordicella), par tegnìl ansèma, dòpu avè salüdàa i mée dùu car vècc che i lüciàva a tüt andà(piangevano copiosamente) par vedèm andà ‘ngìru par al mund iscì deparmì. Cùma l’ù rabìi fo cun religiùn de prèvuat e delicatèza de parè ‘na piüma par mìga rüinàl, fo ‘l ma sòlta di ròbi che uramài iéra fügìdi fo dèla mìa cràpa già de ‘n bèl toch de témp (da lungo tempo), ròbi vègi e luntàni dèl mè témp cùra l’àva sénsa déncc tastàva sül cügiàa de lègn la papìna par vedè se la scutàva prìma de dàmala ‘n bùca ‘n pit suràda (un po’ raffreddata), e mì, fasàa sü bèl strècc cùma ‘n salamìn de ciùn (maiale) nustràn, la ‘nviàvi giù (ingoiavo) cundìda de bàva tüt cuntént sénsa tra fo gnàa ‘n vèrs (gettare neanche un grido): “fa am! (su mangia) Pàpa bùna bèl car peciatìn (caro coccolino), sü che che ta vegnarèe grant!”, la diséva cun us de tremaröla (voce tremante) e i öcc uramài quàsi smòrs (spenti) par i agn de fadìghi. Pòri e càri nòsi àvi, iscì bùni, dabéni e cun tant urgòli de nòtri diventàa urmài scià tücc grancc, magàri um de afàri ‘mpurtàncc cun pusiziùn de menà i àsan par la menadüra (fregare il prossimo), ma strulegàa sü dèl tintinà di tulìn (ma stregati dal tintinnare dei soldi) e trop andafaràa a cùrach rée (rincorrere) a chìli ùmbri che ‘n dì li deleguerà ‘n nigùt (chimere che si scioglieranno in niente), ma ià (le abbiamo) ‘n pòo desmentegàdi, an va gnàa pü (neanche più) a truàli cun an fiùu töcc sü (raccolto) ‘n de ‘n noss pràa strècc an ti man ‘n chèla pas che gh’è int al’umbrìa dèl noss grant crap dèl düch (in camposanto), giüstu par dich sü ‘n pàter (recitare una preghiera), trach int amò ‘n ciàu(gettarle un saluto) e ‘nginügiàs süla tùmba cun an fa de rispèt.



Continua…

mercoledì 23 ottobre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 4^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.

Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

‘l noss dialèt.
( 4°° puntata )
 
Mì su nasüü a Tiràn tancc e tancc agn fa, ilò desùta dèl noss Masücc e di còrni(macigni) che ga ‘nviàva giù i runcaìöi se ta ga fàvat li fìchi (dispetti), i mée regiùri(genitori) i ma sémpri parlàa “in purissima lingua tiranese” parchè chèl’òtra, l’italiàn l’éra par i blagö(spacconi). Mudèstia a part, de chèl che ma regòrdi nèla mìa memòria de azà(acciaio), an g’à mài avüü prublémi par capìs, ‘n sa capìva bée, ecùma!.
U giràa ‘l mund, u ‘mparàa a lésc e a scriv òtri léngui, par bisùgn e pasiùn de savè, capìsi e mastéghi àa tancc òtri dialècc, ma ‘l mè, chèl che m’à ‘mparàa i mée regiùri cùra séri piscinìn ilò al’umbrìa dèl crap dèl düch (all’ombra della rupe di Roncaiola), l’è ‘l mè vestì, al vée sémpri a gàla a dam sbütùn (spintoni) e a sgungunàm (scuotermi) sü par regurdàm chìi che sòo (sono) e de ‘ndùa (da dove) végni, l’è viv e ‘l ma tégn cumpagnìa ‘n di trop mumént de magùn; l’è chèl dialèt che sémpri sa dupéra par parlà cun i òtri tiranés diventàa üstragliàn ma par quèl amò pü tiranés de prìma, chèl dialèt che pürtròp trop tancc, ma pròpi tancc, i lu sént pü parchè i völ fa ‘n pit i surd.
Adès su vècc, uramài avv, ma prìma de tirà i argàli (tirare le cuoia), ‘mbesüìm(incretinirmi) e tut (tonto) dèl tüt, sti ròbi va li völi cüntà sü a vòtri che spéri ma capirìi, va li scrìvi giù parchè i mée fiöi e biadeghìn (nipotini) iè nasüü ‘n stu post furèst(straniero), pödi mìga dìgali par fach ‘mparà chèl che sòo mì, i capìs nigùt de dialèt e i pàrla dùma inglés cun la bùca gavèla (storta), a lur ga mànca ‘l terén giüst e l’ària s’cèta di muntàgni piéna de chìli genüìni tradiziùn nustràni par pudèl mastegàl; ànca se i ga tüt denànz e mì u perdüu ‘n toch dèl mè, i gìà mìga ‘l mè derée (le mie tradizioni) che ma fa sentì ün di grancc sciù(signore).
Al dialèt al sa cùpa mìga de parlüü (da solo), an sa nòtri che ‘n völ cupàl se ‘n piànta gliò(smettiamo) de parlàl; sü curàgiu car paesàn, dùmach giù (diamogli) ‘na spulveradìna al’archèt dèl noss viulìn e metùmas rée (mettiamoci) a sunàl!
Stu gran dialàt sa g’à de ‘mparàl parò quàndu ‘l parlìi, regurdìv de mìga ‘nsegnàch a l’àva a fa i pècc, restìi mudèscc......


Continua…
con i racconti vissuti “ credere, ubbidire, combattere” - i biu témp-

martedì 15 ottobre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 3^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 3^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.


‘l noss dialèt.
 
( 3° puntata )
 
 
 
Mi gavaròo àa (avrò anche) ‘n müs de sciüscia miòla (faccia da succhia midollo), ma su mìga tant antréch cùma ‘n gèrlu (stupido) u facc sü a cavàgna (a cesta), capìsi che ‘l dì de ‘n cöö al viulìn dèl noss dialèt al ga sa scürtàa ‘n pit l’archèt e ‘l sùna pü cùma ‘na òlta e cu ‘l sùna, l’è pégiu de ‘na sciguèta de scarfòi (fischietto costruito con brattee); alùra al ma vée chilò de dumandàm: cusèlpo (cos’è) sücès? Se stu dialèt l’è rée a murì, de chìpo (di chi) l’è la cùlpa? Nòsa u di òtri? Vardùmach (guardiamoci) po int an pit par capì ‘l mestée (la cosa)!
Unestamént mì crédi che ‘l prubléma ‘l sàbi (sia) scuminciàa tancc agn fa cu séri amò ‘n bucèta nitùn (moccioso) ‘n pòo cresüü. An séra ‘n témp de guèra e a Tiràn al rüàva tancc sfulàa, gént che par paüra dèli bùmbi che i aeruplàni mulàva giù, vignìva ‘nsü a cercà scamp, bràva gént antendùmas, dabéna (buona) e àa vulunterùsa, parò i parlàva divèrs de nòtri, i parlavà ‘na léngua furèsta dìcia (detta) italiàn: “la lingua madre”,periculùsa par al noss vernàcul; sta léngua ‘n pòo maüca (stramba) l’ampestàva(appestava) sü la s’cetèza di noss vucàbui e la finèza dèla prunünzia. Parò sta gént cun al stremìzi ‘n dèl cavalòt (spavento nei pantaloni), la capìva nigùt (niente) di noss mestée, dèl noss dialèt e di nòsi üsànsi, a vulè fa ‘na discüsiùn cun lur s’ga vuléva l’intèrprete u ‘l vucabulàri e quài òlti, i ga dàva parfìn dèl’àrabu sénsa avèch l’intensiùn de ufénd. Putànega (per forza), lur iéra istrüìi, iéra facc li scöli òlti (scuole superiori) e iéra gànzi e zabedàa (eleganti e signorili), i vestìva bée e sémpri cun li bràghi de stòfa bùna cun int la rìga, i sfugiàva l’ültima mòda, i gh’éra li ùngi nèti, i tiràva mìga sü ‘l nit(moccio), i maiàva pitanzìn (leccornie) savèndu duprà la furselìna (forchetta) cun la man giüsta ‘nvéci de rusegà castègni sèchi u pulénta s’cèta (senza companatico) tücc i dì e ‘l pü bèl l’éra, che i ga rüàva viv sénsa fa sü cài u petégi (viscichette) par i màa u piegà la göba. Nuìaltri m’à facc an pit cùma i scimiòcc, an vuléva cupiài parchè lur iéra de cità, iéra bun de parlà ‘n léngua bèla “forbita”, nèta e che fàva culp, an sa lagàa ‘n pòo strulegà sü (ammaliare) sénsa capì a cusèpo ‘n vàva ‘ncùntra. L’è stacc iscì che li nòsi màmi tant dabéni li sa stremìdi (spaurite) par i fiöi: “se ‘n völ mandài angìru par al mund, cusafaràipo (cosa faranno) sti por s’cèt (ragazzi) che ià capìs nigügn! Cùma i rabìs fo(aprono) la bùca i par tudèsch! Ma de fa vargùt (qualcosa)”, li diséva surapesée. E chilò le scuminciàda l’ambastardidüra dèla nòsa parlàda; sti bràvi regiùri (mamme) ià vulüü parlàch ài ràis (ragazzi) cùma chìi dengiù. “Apriti o cielo!”, sa na sentüü iscì tànti e de bèli che pudarési fa giù ‘n antalugìa (raccolta) e par dav (darvi) ‘n esémpi ecùn vargügna(eccone qualcuna): “lascia stare chèl cagnuolo altrimenti ti può sgagnàre (morsicare), òlsa su le piòtte (alza i piedi) sedenò puoi scapusciàre, non andare nella pociàcchera sedenò ti puoi brodegàre, soffiati il nitto (moccio), non pescàre (calpestare) quella sciòtta (sterco), non fare l’ambesuìto e tànti d’òtri. Sénsa savèl, a Tiràn e ‘n Valtelìna l’éra nasüü ‘n’òtra léngua: l’italiàn dèl làras (italiano maccheronico).
 
Continua...

mercoledì 9 ottobre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 2^ PUNTATA

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale.
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE: 2^ PUNTATA
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

‘l noss dialèt.
( 2° puntata )
Ài erédi de sòlit sa ga làga, se ta sée sciùr misèr (ricco possidente), tücc i avè cun tüti li rùgni e li béghi (battibecchi e litigi) tra paréncc che par l’ucasiùn, i divénta pègiu di sanguèti (sanguisughe), ma se ta sée ‘n strèp por dià(poveraccio al verde), gh’è di ròbi ‘n toch püsée bèli de lagàch ‘ndrée, an mutèl de sturièli, che lur dòpu ià tramandarà giù ài növ erédi de tùrnu, meténdu iscì ‘n funziùn chèla röda che gìra sénsa mài fermàs dànduch àa ‘n sbütunìn (spinterella) a nöi tradiziùn. Àa vòtri, se calchìi (spremete)‘n pit al scervèl, va regordarìi amò ‘l vos avv che, cun al fiàa che spüzàva de pìpa e de vin gàrbu, ‘n de ‘n dialèt di pü pür, al va fàva tirà fo i öcc dèl stremìzi (spalacare gli occhi dallo spavento) cu ‘l cüntàva sü de spìricc e morcc che i sgirulàva (gironzolavano), cun sü ‘n linsöl (lenzuolo) biànch, int e fo dèl cimitéri de Tiràn. Ilò ‘n chèl bèl culdìn dèl fugulàa int an cüsìna a pelà braschée u schiscià fo ferüdi (succiole) cun i déncc, gh’éra ‘n cìtu (silenzio) de tùmba de sentì i carö(tarli) rusegà i brasciöi dèl bancarö(panca con schienale) e stu vècc balòta (furbone), i la gudéva sùta i barbisùn giàlcc de füm(gialli di fumo), de scìgula (cipolla) e àa ‘n pitìn de nit (muco), a cüntàli giù de mài finì. L’èra tüta na cadùlca (guazzabuglio) de verità e de bàli cun int àa stòri de guèri, de fadìghi ‘n Üstràglia a taià fo bùri (trochi), u càna de zücher cùma mì, de priàli travacàdi(carri ribaltati) giù par i stradèi (mulattiere), de vàchi crudàdi giù di crap (cadute dalle rupi), de càvri mùti de còran (capre senza corna), de gran sciüci (siccità) sü par i vìgni, de cuntrabandée ciapàa di sgarbasàch (guardie di finanza), de cabrabèsui (succiacapre)che sgirulàva de nocc, de ciùchi (ubriacature) e de maiàdi de lügàneghi cun i sòci betulàcc (amici di bettola), de trebülà e de miséri; i la finìva pü, s’ga vuléva la us (voce)dèl’àva par fat levà sü e mandàt a dòrum (a dormire). Alùra s’fàva mìga fadìga parlà e capì ‘l noss dialèt, al vegnìva fo di bùchi cùma ‘na müsica de viulìn sénsa duè duprà òtri paròli furèsti de ‘mpurtaziùn, parchè sti paròli li tacàva mìga e li tacarà mài. La nòsa parlàda l’éra sciücia ma s’cèta (asciutta ma chiara), la rüàva a l’àul (al centro) di questiùn sénsa tancc sfrùnsui u bìndi (nastri), mudèsta cùma la gént che i la parlàva ma precìsa, fàcia par urègi nustràni, mìga par chìi defò che di nòsi ròbi ià mài capìi ‘n pòrcu de nigùt (niente di niente).
Continua…

mercoledì 2 ottobre 2013

VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE

Questa può essere una buona occasione per chi ha voglia di riscoprire il dialetto tiranese dei primi del ’900 e capire il significato di alcuni vocaboli desueti nella parlata dialettale attuale .
VOGLIA DI RISCOPRIRE IL DIALETTO TIRANESE
Cici Bonazzi con sua moglie Myriam
Cici Bonazzi, poeta e scrittore dialettale nato a Tirano il 4 luglio 1931 ora residente a Canberra ( Australia ), ci dà questa opportunità. Ci racconterà alcune sue “ storie “ in alcuni brani a puntate, guidandoci per mano, inserendo accanto alle parole desuete il suo “significato” in italiano.
Il lettore potrà suggerire “altri modi di dire “ o chiedere ulteriori delucidazioni tramite la casella commento. La rubrica e le risposte ai commenti saranno curati da Ezio Maifrè.

‘l noss dialèt.
( 1° puntata )
‘Na òlta, ‘l noss dialèt l’éra la léngua de tücc, grancc, pìscen, sciùr, por diàu, vècc, giùan, e àa (anche) de chìi ‘n pòo matòt (pazzoidi); ma al dì de ‘ncöö i lu pàrla quàsi pü nigügn e, àa chèl pit che sa sént angìru l’é iscì sgavelàa, paciügàa e taràa sü (storpiato, paticciato e mescolato) de capì fo quàsi nigùt, l’è cùma se ‘l füs ‘na léngua furèsta che vée defò, mès’cia (mescolata) parfìna cun l’inglés. Ansùma sa stànta a vegnìch sü (si fatica a capire) e se par càsu ün di noss trisàv, duarés sultà fo dèl so böcc ilò sùta ‘l crap dèl düch (cimitero), al farès dubòt (presto) dietrufrùnt püsée che àla svèlta. Chìi poch che i lu pàrla genüìn cùma ‘na òlta, al ga vée biscì amò (almeno ancora) fàcìl cüntàla giù parchè l’è cùma se i bufàs int ‘n de ‘n mantasìn (soffiassero dentro un organetto) u maiàs ‘na fèta de bùna pulénta, ma rüàch (arrivarci) a légial sü l’è tüt ‘nòtra ròba, i sa rampéga (arrampicano) sü par i mür a quàtru gàmbi e i divénta cùma tancc betegùn (balbuzienti). Parò se cun sànta paziénza i ciapàa ‘n di man al Giurnàl de Tiran de sti ültim agn, chèl vècc e chèl nöf (nuovo) cùma campiùn, astùra arìpo (a quest’ora avrete) ‘mparàa a fa ‘n pit de letüra e ‘l voss öcc su sigür, l’à de slità urmài vià cùma l’archèt de ‘n viulìn sénsa duè duprà ‘l dìi par tignìl franch süi paròli.
Se li ròbi li stà iscì (così), mèti sü alùra ‘l mè bràu müs de tòla (faccia tosta), òlti sü i màneghi, töghi scià (prendo) càrta e sgüzi fo (appuntisco) ‘l pennìn dèla péna de pucià int (intingere) an dèl’inchiòstru, par scriv giù vargùta par al püblich nustràn che ‘l ga fam de nöi (notizie) e l’è scuriusùn par natüra parchè al m’à vignüü ‘n cràpa di ròbi sücedüdi àa lùri tancc agn fa ‘n di noss paràcc, mìga balòti (palle) antendùmas vèh!
Parò prìma de cüntàvala, u de div ‘na ròba che la ma spuncc (punge) sü par la léngua cùma di brüsulìn (foruncolini), chìi che ta spùnta fo ‘n scìma cu ta màiat trop fràu de busch u gaüdi amò ghèrbi (fragole di bosco o mirtilli rossi ancora acerbi). Urmài su vècc cun nigùt de fa u amò mèi, su avv quàtru òlti e tücc i avv che sa rispèta, prim de tirà i argàli ambesüìi (tirare le cuoia bacucco) e stùrni cùma ‘n sciüch de àrbul (ceppo di castagno), i ga tànti stòri de cüntà sü.
Cici Bonazzi

Continua…